Diu sempre cù l'omi Lascia un cumentu

Print Friendly, PDF è Email

Diu sempre cù l'omiDiu sempre cù l'omi

U libru di Genesi hè un libru particulari è nisuna persona sana pò dubitallu. U cuntenutu ùn hè micca ciò chì qualsiasi omu pò cumpone cù tutta a storia di a creazione è e profezie chì sò futuriste è chì parechji anu cumpiitu. Per questu testu aghju da guardà à Gen. 1:27 chì dice chì, "è u Signore Diu hà furmatu l'omu da a polvera di a terra è hà rispiratu in a so narice u soffiu di vita; è l'omu hè diventatu un'anima viva ". U corpu umanu era in realtà una massa di polvere scolpita chì ùn hà vita, attività, sensi o giudiziu finu à chì u soffiu di vita sia entratu da ellu da Diu. Stu soffiu di vita hè residente in l'omu è attiva tuttu u corpu umanu per piglià vita. Adam era quellu primu omu chì hà ricevutu u soffiu di a vita per inizià i prucessi biologichi chì anu purtatu à a pro-creazione. Avà stu soffiu di vita hè residente in u sangue, Lev.17: 11 afferma, perchè a vita di a carne hè in u sangue. Ancu Deut. 12:23 leghje, "Assicuratevi solu chì ùn manghjate micca u sangue: perchè u sangue hè a vita; è ùn pudete manghjà a vita cù a carne ".

A vita hè in u sangue è quandu una persona perde u so sangue u soffiu di a vita hè andatu. Questu ci mostra chì Diu quandu hà datu u soffiu di vita, era residente in u sangue; hà da fà cù l'ossigenu di Diu. Cum'è u sangue chì pudemu vede esce da a persona, cusì passa u soffiu di a vita. Stu soffiu di vita, Diu hà fattu per stà solu in u sangue. Nè u sangue nè u soffiu di vita ùn ponu esse fabbricati in una fabbrica. Tuttu u putere appartene à Diu. U sangue senza u soffiu di a vita hè solu polvera. U soffiu di a vita innesca tutte l'attività chì custituiscenu a vita è se Diu richiama tutte l'azzioni cessanu, è u corpu torna in polvere finu à a risurrezzione o a traduzzione. U soffiu di a vita dà calore à u sangue: U corpu genera attività è quandu stu soffiu di vita hè sparitu tuttu si fredda. Stu soffiu hè di u Diu Altissimu. Ma Ellu va più luntanu per manifestassi à tutti i veri cercadori per a so misericordia è grazia.

Adam hà lasciatu falà à Diu in u Giardinu di l'Eden, un giardinu chì Diu hà piantatu ellu stessu. Quandu Diu face una cosa, a rende perfetta. U Giardinu di Eden era perfettu ùn ci era peccatu, e creature s'accordavanu; i fiumi induve eranu belli, l'Eufrate era unu di i fiumi. Immaginate quantu hè vechju stu fiume è hè sempre un testimone, chì alcuni induve qualchì volta ci era un Giardinu di Eden. Dunque u libru di Genesi deve esse currettu. S'ellu hè cusì allora deve esse un Creatore chì hà iniziatu tuttu. Diu hà mustratu questu à una persona, un prufeta è li hà dettu di documentallu per l'umanità.

Gen. 1:31 è Diu vide tuttu ciò ch'ellu avia fattu, ed eccu, era assai bonu, è u Salmu 139: 14-18, "perchè sò fattu cun paura è maravigliosamente: sò statu fattu in secretu, è curiosamente travagliatu in i parti più bassi di a terra.
Diu rende tutte e cose perfette, Hà fattu l'omu in secretu secondu a rivelazione chì Diu hà datu à u rè David. Adam hè statu fattu in secretu è purtatu à Eden u giardinu di Diu Gen. 2: 8, è ci hà messu l'omu ch'ellu avia furmatu. Diu hè fidu è palesa i so secreti à i so servitori i prufeti. Mostra i so piani è i so puteri à u so pòpulu s'elli rispettanu cun ellu è a so parolla. Arricurdatevi, Genesi hè u libru chì ci rivela u principiu di e cose.

Ghjuvanni 1: 1 è 14 à l'iniziu era a parolla, è a parolla era cun Diu, è a parolla era Diu - è a parolla era fatta carne ". I profeti sò stati rivelati per rivelazione perchè a parolla diventerà carne. Quandu Adam hà fattu piccatu, u ghjudiziu di Diu hè ghjuntu nantu à tutta l'umanità. Gene 2:17 "perchè u ghjornu chì ne manghjerai morirete sicuramente". Adamu è Eva anu disubbiditu à Diu è a morte hè venuta annantu à tutta l'umanità è hà disturbatu a relazione trà l'omu è Diu è trà e creature chì Adam hà chjamatu è l'omu. U Serpente era maladettu, a donna era maladetta, u tarrenu era maladettu per l'omu per cultivà a terra ma l'omu ùn era micca ghjastimatu direttamente. Diu hà messu inimicizia trà a sumente di u Serpente è a sumente di a donna (Eva) Cristu. Questa sumente ùn hè micca stata da l'omu ma da a venuta di u Spìritu Santu nantu à una vergine. Questa era una guerra in preparazione per restaurà tuttu ciò chì Adam hà persu. U mutivu di a parolla hè diventata carne. In u principiu Diu hà creatu u celu è a terra; Hè statu chjamatu Diu quandu creava. Ma in Gen. 2: 4, dopu à avè finitu di creà, u settimu ghjornu, L'hà santificatu: perchè chì in ellu avia ripusatu tuttu u so travagliu.
Da tandu diventa micca solu Diu, ma Signore Diu. Rimane cum'è Signore Diu in riferenza finu à chì hà mandatu l'omu luntanu da u Giardinu di Eden. U Signore Diu ùn hè mai statu utilizatu di più finu à chì a rivelazione sia surtita da Abràhamu quandu ellu appellu à Diu nantu à una semente (zitellu) in Genu 15: 2. Diu ùn avia micca un cumitatu in celu quandu creava cose; Sapia ciò ch'ellu facia è ciò chì tutta a so creazione era capace di fà. Sapia ciò chì Satana farà, ciò chì l'omu farà è cumu aiutà l'omu. Diu ùn hà mai rinunciatu à l'omu. Hà fattu parechji sforzi per aiutà l'omu. Dopu a caduta d'Adamu, hà mandatu ànghjuli, ùn hà micca travagliatu, hà mandatu prufeti ùn hà micca travagliatu bè allora, infine hà mandatu u so Figliolu unitu. Sapia chì u travagliu serà fattu per rende l'omu à Diu, ma à u prezzu di u sangue senza peccatu, u sangue di Diu stessu. À a Croce di u Calvariu a semente di a donna hà vintu a semente di u serpu; è u sangue di Ghjesù Cristu hà piantatu a pesta di a morte nantu à l'umanità, per quelli chì crederanu u Vangelu.
Avà ricordate chì Diu hè venutu è hè sempre statu in terra trà l'omi. In Gen. 3: 8, "è anu intesu a voce di u Signore Diu chì camminava in u giardinu à u frescu di u ghjornu". Diu hè in ogni locu chì guarda è cammina, prontu à parlà cun voi: induve sì. Cosa fate, siate sempre un pocu è u senterete, Ùn hè micca luntanu da voi, Quellu chì hè in voi hè più grande di quellu chì hè in u mondu. Un altru omu hà travagliatu cun Diu è ùn pudia micca lascià invechjà, era un ghjovanu adultu, chì avia solu 365 anni quandu l'omi eranu vivi in ​​vita da più di 900 anni. Eb. 11: 5 dice, "per fede Enoch hè statu traduttu per ùn vede a morte; è ùn fù micca truvatu, perchè Diu l'avia traduttu: perchè prima di a so traduzzione avia sta tistimunianza chì li piacia à Diu.

Noè era un altru omu chì travagliava cun Diu. Diu li hà parlatu di u so pianu per ghjudicà u mondu di i so tempi. L'hà incaricatu di ciò chì deve fà, cumu fà custruisce l'arca, ciò chì permette à entra in l'arca è più impurtante per prevene a ghjente. Senza dubbitu in a mo mente, Noè deve avè avvistatu u populu ma solu ottu persone sò state salvate. Oghje a ghjente pensa chì Diu serà parziale, micca cusì, altrimenti minerà a so propria ghjustizia. Immaginate voi stessi, quellu chì puderete esse, è esaminate a situazione di Noè è a vostra. Hà avutu fratelli, surelle, cugini, nipoti, zie, zii, soceri, amichi, travagliadori, ancu quelli chì l'anu aiutatu à custruisce l'arca. Oghje a traduzzione vene è parechji avemu predicatu, membri di a famiglia, amichi, cullaburatori, ecc. Hè scioccante ancu di vede chì parechji animali, creature sò state scelte da Diu per entre in l'arca. Quelli scelti anu trovu a so strada versu l'arca è e creature è l'omu sò stati tutti in pace. Diu hè grande. Leghje, Gen. 7: 7-16.
Diu hà travagliatu, parlatu è camminatu cun Abràhamu. Ghjunse in cumpagnia di dui ànghjuli ad Abràhamu nantu à a strada per ghjudicà Sodoma è Gomorra. Eranu trè omi ma Abràhamu si vultò versu unu d'elli è u chjamò Signore. Leghjite Gen.18: 1-33 è vedrete chì Diu ùn hà micca piattatu questioni ad Abràhamu. Avà fighjate a vicinanza quì, u Signore Diu quì hà parlatu ad Abràhamu, è si hè riferitu à ellu stessu cum'è "Eiu". Abràhamu avia u putere cun Diu. Diu hà visitatu cun Abràhamu in Genu 14: 17-20, cum'è Melchisedek, u prete di u Diu Altissimu. "È u benedisse, è disse: Benedettu sia Abramu di u Diu Altissimu, pussessore di u celu è di a terra". Stu Melchisedecu era senza babbu, senza mamma, senza discendenza, Heb. 1: 3- {avendu nè principiu di ghjorni, nè fine di vita, ma fattu cum'è u Figliolu di Diu; abita sempre un prete.} Diu hà visitatu Abràhamu è hà manghjatu u manghjà d'Abràhamu sottu à un arburu Gen. 18: 1-8. Diu hè sempre statu trà l'omi, è solu quelli chì sò favurizati rimarcanu a so presenza. Pò esse statu intornu à voi, ma voi ùn l'avete micca nutatu.
Eb. 13: 2 - Ùn vi scurdate di divertisce i stranieri: perchè cusì alcuni anu intrattenutu à l'ànghjuli senza avè capitu.
Diu pò esse unu di quelli stranieri in a vostra vita cun forse culore di pelle diversu, classe suciale, sporcu, poveru, malatu, chì sà chì forma pò piglià. Una cosa hè sicura chì sè campate in u spiritu avete a pussibilità di nutallu.
 Diu hà travagliatu è hà parlatu cù l'omu Mosè. St'omu ùn hà micca bisognu d'intruduzione, perchè era un servitore è prufeta chì Diu usava per fà sorte i figlioli d'Israele da a servitù in Egittu. Diu li parlava direttamente in parolle chjare è risponde direttamente à e dumande di Mosè, cum'è in una cunversazione cun Abràhamu. Questa relazione era dinamica. Mosè hà fidatu di Diu in ogni modu è stu mondu ùn era micca u so piacè. Eb. 11:27 leghje: "per fede hà abbandunatu l'Egittu senza teme l'ira di u rè: perchè hà suppurtatu, cum'è per vede quellu chì hè invisibile".

Questi omi è parechji altri travaglianu cun Diu. Certi u cunniscianu cum'è Diu, altri cum'è Signore Diu, ma à Mosè si chjamava Ghjehova. Abràhamu, Isaccu è Ghjacobbu ùn l'anu micca cunnisciutu cum'è Ghjehova finu à Mosè. Esodu. 6: 2-3 è, "Diu hà parlatu à Mosè, è li hà dettu: Sò u Signore è sò apparsu ad Abràhamu, à Isaccu è à Ghjacobbu, per nome di Diu Onniputente, ma per u mo nome Ghjehova ùn era micca cunnisciutu à elli ". St'omu Mosè era cusì grande cun Diu chì u lasciava entre in i so secreti, leghjia Deut. 18: 15-19 è inizià un studiu di apertura di l'ochji.
(U Signore, u to Diu, hà da risuscità per voi un prufeta, da i disgrazii di voi, di i to fratelli cum'è mè; li ascultarete). Diu l'hà cunfirmatu in u versu 18, quandu ellu disse "Eiu" li suscitarà un prufeta da mezu à i so fratelli cum'è tè è metterà e mo parolle in a so bocca: è li parlerà tuttu ciò chì "I" li cumanderà.
À Isaia u prufeta u Signore hà dettu: «dunque u Signore stessu vi darà un segnu; eccu, una vergine cuncepirà è darà un figliolu è u chjamerà Immanuel ". Isa. 7:14. Ancu in Isa. 9: 6-7 dice "Per noi un figliolu hè natu, per noi un Figliolu hè datu: è u so nome serà chjamatu Meraviglioso, Cunsiglieru, U Diu Putente, U Babbu eternu, U Principe di a Pace". Diu era sempre trà l'omi chì dirigenu u so pianu di l'età. Diu hà prumessu à Eva, a to discindenza, Gen. 3: 14-15, ad Abràhamu Diu hà prumessu a listessa sumenza Gen. 15: 4-17.
Anghjulu Gabriellu hè ghjuntu per annunzià à Maria u pianu di Diu è a so parte in questu. A sumente di a prumessa hè ghjunta avà è tutte e prufezie anu indicatu una nascita vergine. Luke 1: 31-38: "ed eccu, sarete incinta in u to senu è purtarè un Figliolu, è chjamerai Ghjesù - u Spìritu Santu vinarà nantu à tè è a putenza di l'Altìssimu ti ombreggerà - ellu serà chjamatu u Figliolu di Diu ". In Luke 2: 25-32 Simeone da u Spìritu intrì in u tempiu à a dedicazione di Ghjesù, è disse: "I mo ochji anu vistu a to salvezza", perchè Diu deve avè prumessu di vede à Ghjesù prima di a so morte. Simeone essendu Ghjudeu prufetizò è disse: "Ghjesù era una luce per schjarisce i pagani, è a gloria di u to populu Israele". S'arricorda Eph. 2: 11-22, "chì site senza Cristu, essendu stranieri di a cumunità d'Israele, è stranieri di l'allianza di a prumessa, senza speranza è senza Diu in u mondu.

Ghjesù hà crisciutu è hà iniziatu u so ministeru, era particulari, i rabbini si dumandavanu di i so insegnamenti, l'omu cumunu u tenia felice. Era compassionevule, gentile, amorevule è un terrore per a morte è i demonii. Ma a ghjente religiosa è u diavulu anu previstu di tumballu senza sapè ch'elli facianu un serviziu à Diu. Questa hè a parolla chì hè diventata carne è chì stà in u so pòpulu Ghjuvanni 1:14. È u versu 26 dice "ma ci hè unu trà voi chì ùn cunniscite micca". Ricurdativi chì in Deut. 18 chì Diu è Mosè anu dettu chì Diu alzerà un prufeta da mezu à voi trà i vostri fratelli. Parlerà solu ciò chì u Signore li dice. Questa era quella semente è u prufeta chì vene.

In Ghjuvanni 1:30, Ghjuvan Battista hà rivelatu chì, "questu hè quellu di quale aghju dettu, dopu à mè vene un omu chì hè preferitu prima di mè perchè era prima di mè". È in versi, "Hà dettu chì eccu l'Agnellu di Diu", mentre vide Ghjesù chì caminava. Andrew era un discepulu di Ghjuvan Battista, è quandu fece chì Ghjuvanni fessi quellu cummentariu, ellu è un altru discepulu seguitonu à Ghjesù. U seguitonu à a so dimora. Immaginate di passà a ghjurnata cù u Signore per a prima volta dopu a testimunianza di Ghjuvan Battista. Dopu stu scontru Andrew hà cunfirmatu à u fratellu Petru ch'ellu avia trovu u Messia. Questi dui eranu seri è credevanu ciò chì vidianu è sentianu visità cun Ghjesù è a testimunianza di Ghjuvan Battista, di Ghjesù Cristu.

020 - Diu sempre cù l'omi

Lascia un Audiolibro

U vostru indirizzu email ùn seranu micca publicatu. campi nicissarii sò marcati *