086 - SFRUTTA DI ELIA E ELISA PARTE III

Print Friendly, PDF è Email

SFRUTTA DI ELIA E ELISA PARTE IIISFRUTTA DI ELIA E ELISA PARTE III

ALERTA DI TRADUZIONE 86

Elia è Eliseu sfrutta Parte III | CD # 800 | 08/31/1980 PM

Loda u Signore Ghjesù! Site felici sta sera? Site veramente cuntenti? Va bè, aghju da dumandà à u Signore di benedisse ti .... Ghjesù, tuccate e vostre mani nantu à stu publicu sta notte è ùn importa ciò chì a necessità hè chì sia finanziaria o curativa o qualunque cosa, casa rotta, ùn face alcuna differenza per voi. Ciò chì conta hè a fede in u Nome di u Signore Ghjesù. Hè ciò chì conta. È solu una piccula fede farà una grande quantità di meraviglie ancu muvendu gigantesche muntagne di guai. Benedisci tutti inseme sta sera, Signore, mentre ti ringraziemu. Venite è ludatelu! U Signore si move in l'atmosfera di e so lode è di e so lode. Hè cusì chì u Signore si move. Se vulete uttene qualcosa da u Signore, duvete entre in quella atmosfera di u Signore. Una volta entratu in l'atmosfera di u Signore, allora l'unzione cumencia à fà meraviglie, è hè a fede quandu Diu cummencia à muvassi. Hè veramente bellu! Avanzate è esse pusatu.

Stasera, ùn predicheraghju micca nantu à a prufezia, ma nantu à a fede.... Sta sera, hè u Sfrutti di Elia è Eliseu: Parte III. In l'altri avemu scupertu ciò chì a fede faria è perchè a fede sola moverà regni. Ellu ùn chjama mai un omu per fà qualcosa per ellu, à menu ch'ellu ùn sappia chì sta fede nasce quì per fà la. State à sente è custruisce a vostra fede, è hè assolutamente veru i segni è i fenomeni, è l'eventi strani chì si sò fatti. Sò tutti veri è sò in a Bibbia per una ragione, è chì hè di pruduce fede in u vostru core è di fà cresce in u Signore. L'altra ragione hè chì se dubitate è ùn vulete micca crede in Diu, vi darà un ritornu. Dunque, [u messagiu] face duie cose: porta o vi porta in daretu. Dunque, se vulete avanzà cù u Signore è custruisce a vostra fede, allora ascultate e grande sfruttature quì.

Elia, u prufeta, u Tishbite. Era un omu assai raru di Diu. Era cum'è un rimitu. Campava solu solu. Ùn si sapia nunda di più nantu à l'omu. Apparisce è si ne và più prestu cum'è hè venutu è si ne và di novu. A so vita sana hè stata breve, drammatica, splusiva è ardente è hè andatu cusì. Hà lasciatu a terra appena ghjuntu à a terra guasi. Prima, truvemu quì trà parechje di e so sfruttate ch'ellu hè apparsu davanti à u rè Acab è hà dichjaratu chì una sicchia è una caristia vinianu senza mancu rugiada nantu à a terra per 3 anni è qualcosa [31/2 anni]. Dopu si vultò dopu avè dichjaratu annantu à u rè. Hè statu un grande rè raffinatu. Vogliu dì reale è cusì, è era un omu in abiti antichi. Dicenu, era cum'è un omu peloso, cum'è una cosa coria, è pareva un omu d'un altru pianeta. Ellu pronunziò quellu destinu nantu à ellu [u rè Ahab] è si n'andò.

Ma per un pezzu, probabilmente ùn l'anu micca cridutu. Ma dopu i ruscelli anu cuminciatu à siccassi. L'erba cuminciò à appassì si. Ùn c’era più manghjusca [per u bestiame] è in u celu, ùn c’era più nulu. E cose anu cuminciatu à accade, dopu anu cuminciatu à credelu. Accuminciaru à circallu per fà turnà ind'ellu pudia piove, è anu cuminciatu à minacciallu è cusì. Ma ùn l'anu mai pussutu truvà. Allora u Signore u pigliò per un rusciu è u manghjò da i corbi soprannaturale. Dopu li disse di andà à a donna cù u zitellu è era senza manghjà. Li pigliò un picculu pasticcellu, un pocu d'oliu. A Bibbia hà dettu chì ùn hè mai finita finu à chì a grande pioggia hè ghjunta in Israele chì Diu avia prumessu. Da quì, u zitellu hè statu ancu malatu è hè mortu. Elia, u prufeta, u pusò nantu à u so lettu è pregò à Diu. A vita hè entrata di novu in u zitellu è l'anima hà campatu da a fede di Diu chì era in a Presenza di Diu.

Da quì, u vultulaghju nantu à ellu hà cuminciatu à andà versu Israele. Ci era vinutu un scontru. Pocu à pocu, Diu hà cuminciatu à guidallu. Si dirigia versu a religione di Statu di Jezabel - i prufeti baal chì avianu pruvatu à sdrughje e cose. Ci andava cù a putenza di Diu è avia da esse una bella mostra di u putere di Diu. U focu fora di u celu, hè ghjustu falatu davanti à tutti. Una folla enorme s'era riunita. Era cum'è una grande arena. Qualchissia chì leghje a Bibbia puderia pensà chì era cum'è un argumentu. No, era cum'è una grande arena di persone. Migliaia s'eranu adduniti intornu; i prufeti baal, 450 d'elli, è ci eranu 400 in più di i prufeti di u boscu. Ma 450 prufeti baal u sfidonu. Quì era ellu, in mezu à elli è tuttu Israele si sò riuniti intornu. Dopu anu custruitu i so altari. Da u celu surtì u focu infine quandu pricava. Ùn pudianu fà nunda. Chjamonu u so diu, ma u so diu ùn pudia fà nunda. Ma u Diu chì hà rispostu da u focu, hè falatu, hà liccatu u sacrifiziu, l'acqua, in tuttu u legnu, a petra è in ogni locu. Hè stata una bella mostra da Diu.

Sapemu chì Elia hà fughjitu in u desertu è cusì. Parechji sfrutti si sò fatti quì è l'angeli li sò apparsu. Avà, qualchì tempu era passatu. Si preparava per uttene un successore. Era in traccia di lascià a terra è l'eventi anu cuminciatu à accade. Avà, u focu hè surtitu di novu da u celu. Cumincemu à u primu capitulu di Second Kings. Ci era un rè, Ahaziah. Hè cascatu per una scala. Avà, Ahab è Jezebel eranu longu andati. A previsione ch'ellu hà messu nantu à Acab è Jezabel hè stata; u ghjudiziu hè cascatu nantu à elli. Sò tramindui morti è i cani si leccanu u sangue cum'ellu a prevede. Stu rè hè cascatu per a scala in a so camera è era veramente malatu. Mandò à chjamà baalzebub, u diu di Ekron per dumandassi se "mi guarisceraghju di sta malatia" (2 Kings 2: 1). Hà mandatu à u diu sbagliatu. Dopu tutti st'evenimenti, ellu [u rè] avia intesu parlà di ellu [Elia], ùn hà mai ancu circatu à Diu. "Ma l'ànghjulu di u Signore hà dettu à Elia u Tishbita. Arrìzzati, cullate à scuntrà i messageri di u rè di Samaria è dite à elli: Ùn hè perchè ùn ci hè micca un Diu in Israele, chì andate à dumandà à Baalzebub u diu di Ekron "(2 Re 2: 4)? È Elia li fermò [i messageri] è li disse di turnà à dì à u rè: "Avà dunque cusì hà dettu u Signore: Ùn falerai da quellu lettu nantu à u quale site cullatu, ma morite sicuramente ..." ( v. 4). Uni pochi di frasi brevi dicenu tuttu è hè solu sparitu da a scena quì.

U rè u vulia truvà. Anu purtatu u missaghju à u rè. Era abbastanza bè per lascià quellu omu solu. [Invece], hà cuminciatu à riunisce alcuni capitani. Avia da piglià 50 omi à a volta per uttene Elia. Era andatu in cima di u Monte Carmelu, credu chì era. Era pusatu quì. Si preparava per andà in casa abbastanza prestu. Avia ghjustu uttenutu qualchì dettu in più da curà. L'altri dui sermoni [Parti I è II] anu dettu tuttu. «Allora u rè li hà mandatu un capu di cinquanta. Ghjesù s'avvicinò da ellu, ed eccu, si messe à pusà nantu à una cima. È li disse: Omu di Diu, u rè hà dettu: Falate "(v. 9). Ma ùn vene micca per un rè, à menu chì Diu ùn li dica. Quanti di voi a sanu? "È Elia rispose è disse à u capimachja di cinquanta, sì sò un omu di Diu, allora chì u focu scenda da u celu, è vi consuma voi è i vostri cinquanta. È ghjunse u focu da u celu è u consumò, ellu è i so cinquanta "(v. 10). Frisby hà lettu 2 Re 1: 11-12). Avemu un Diu di ghjudiziu. Avemu un Diu misericurdiosu, ma qualchì volta quand'elli ùn volenu micca sente, allora u Signore mostra a so manu. Pocu tempu prima chì u prufeta partissi è prestu, ellu [u rè] mandò un altru capitanu di cinquanta. U terzu capitanu cascò in ghjinochji è u pricò: "O omu di Diu, ti pregu, lascia chì a mo vita, è a vita di sti cinquanta servitori, sia preziosa in i to ochji. Eccu, ci hè falatu u focu da u celu, è hà brusgiatu i dui capitani di l'anziani cinquanta cù i so cinquanta, perciò chì a mo vita sia oramai preziosa in a to vista "(vs. 14-15). Eccu ciò chì Diu avia fattu à l'anziani capitani è à i so cinquanta anni. Ùn vulia micca cullà è ellu [terzu capitanu] li hà dumandatu di avè pietà di a so vita - u terzu capitanu chì ci hè andatu. U pianu di Diu hè statu revelatu; u rè hè mortu. Elia li disse ciò chì avia da accade perchè ùn anu micca dumandatu a Parolla di u Signore (2 Re 1: 17). Sapete, quandu si ammalanu o qualcosa ùn hè micca bè, a prima cosa chì duverebbe vulete fà hè di dumandà à u Signore è pruvà à ghjunghje à un prufeta. Pigliate una presa di Diu è lasciate fà qualcosa per voi, ma ùn vultate mai più versu falsi dii è cusì. Queste eranu alcune cose putenti chì u Signore avia fattu.

Ma questu avà, entremu in a maiò parte di u mo missaghju. "È Elia li disse: Arresta, ti precu, quì; perchè u Signore m'hà mandatu in Ghjurdanu, Ellu disse: Cum'è u Signore, è cum'è a mo anima, ùn ti lasciaraghju micca. È andonu dui "(2 Kings 2: 6). Avà, hè vultatu è hà sceltu un altru omu è avia da esse u so successore. Ma era duvutu stà assai vicinu. S'ellu ùn u fighjava micca andà o stà vicinu à ellu, allora ùn riceveria micca a doppia porzione. Dunque, stava assai vicinu. Si chjamava Eliseu; un nome simile à Elia separatu solu da a fine di i so nomi. "È Elia li disse:" Arresta, ti precu ... " (v. 6). È vi diceraghju, à a fine di l'età, aghju da stà bè cù u Signore finu à chì u vecu vene è cullemu. Amen? Tenite ghjustu quì è ghjustu in là! Eranu diretti versu u Ghjurdanu. Ghjurdanu significa attraversà a morte è Betel, a casa di Diu. Ma ogni locu facianu una tappa, facianu una traversata è ogni locu significava qualcosa quì. Avà, eranu diretti versu u Ghjurdanu.

"E cinquanta omi di i figlioli di i prufeti sò andati è si sò stallati per vede da luntanu: è sò stati dui vicinu à u Ghjurdanu" (v. 7). Cinquanta ci hè di novu, un numeru. Stavanu luntanu. Avà, eccu i figlioli di i prufeti è stavanu luntanu. Avà, eranu in timore di Elia. Ùn vulianu nunda di quellu focu. Avà, ùn anu da fà un scherzu da ellu. Ùn diceranu nunda, è sò stati assai luntani. Avianu intesu ch'ellu cullava. In qualchì modu, anu avutu u ventu chì Elia avia da esse pigliatu. Ma stavanu à guardà à traversu u fiume è guardavanu cumu i dui cullavanu quì. Cusì, Elia hè ghjuntu in Ghjurdanu è Eliseu u seguitava.

"È Elia hà pigliatu u so mantellu è l'aghju avvoltu, è hà colpitu l'acqua, è sò state spartute da quì à quì, da chì andessinu dui in terra secca" (v. 8). Era cum'è un tronu, hè solu partutu. A listessa manu ch'ellu hà guardatu in u celu è ùn ci era micca pioggia per trè anni è mezu è hà dettu: Vecu una manu, una nuvola, cum'è a manu di un omu (1 Re 18: 44). Dopu in u prossimu coppiu di versi, dicia: "È a manu di u Signore era nantu à Elia ..." (1 Re 18: 46). Avà, vene in a listessa manu chì hà purtatu a pioggia; chì hà purtatu a putenza chì hà causatu a pioggia. Avà, a manu colpì mentre u mantellu colpiò è a si spiccò cusì. Ùn hè micca maravigliosu? È Ghjordanu si ritruvò. A vi dicu, Diu hè veramente soprannaturale! Chì duverà fà u vostru picculu cancheru in questu, o u tumore chì avete avutu quì, a vostra piccula malatia? Ghjesù hà dettu di fà l'opere ch'e aghju fattu, è di fà opere maiò. Questi segni li seguiranu à quelli chì credenu. Puderanu e mani nantu à i malati è si recuperanu. Tutte queste cose sò pussibule per quellu chì crede. Vede; hè stendu quì cù a fede.

Sapete, Elia u prufeta, hè sempre statu onuratu per via di ciò ch'ellu hà passatu è di a so fermezza per u Signore. Ùn temia à nimu. Stava davanti à u Signore. A chjave per a so vita era: Stò davanti à u Signore Diu d'Israele. Hè stata a dichjarazione ch'ellu avia quì. Eccu unu chì ùn avia paura eccettu a sola volta chì fughjì dopu à u scontru in Israele. Inutili, era impauritu in ogni puntu è chì era in a vulintà di Diu. Ùn temia à nimu è ancu quandu Diu apparissi - eccu un prufeta chì avvolse a testa in u mantellu, inchinò u capu trà e so ghjinochje davanti à u Signore. Ci era un omu di Diu! Pudete dì Amen? Arricurdatevi quandu hè ghjuntu in a grotta è Elia li hà messu u mantellu. Hà guardatu fora, u focu hà scontru u focu! Credu chì l'ochji di u vechju prufeta avianu focu in elli. Oh, gloria à Diu! Ci era quarchi cosa quandu chjamava u focu. A vi dicu chì? Era cum'è a mangosta chì era in a giungla; hà avutu ogni serpente. I so ochji (mangusti) parenu à u focu qualchì volta. Hà ricivutu tutte e serpenti di Jezebel, ognunu di elli. Li hà tombu vicinu à u fiume, chjamendu u focu quì. Cusì, si hè sbarrazzatu di i serpi è di i serpi in ogni direzzione. Era in via. L'omu [Eliseu] vinia à piglià a so piazza è avia da esse una doppia unzione di putere.

Qualchissia hà dettu: Mi dumandu se Elia sapia ciò chì accadde dopu a so partenza ". A sapia prima di parte. Avia dighjà vistu una visione di ciò chì u prufeta avia da fà. Era ogni ghjornu cun ellu per un bellu pezzu prima di parte. Parlaria cun ellu è li dicia alcuni di l'avvenimenti chì avianu da succede. È per visione, sicuru, hà vistu ciò chì hè accadutu dopu chì hè statu un grande ghjudiziu chì hè cascatu annantu à 42 zitelli allora à a burla di u putere di Diu. Cusì, a sapia. È un'altra cosa: più tardi, hè in a bibbia, anu cridutu chì una lettera hè apparsa da u nulla è ùn anu micca sapiutu cumu in u mondu hè ghjunta, eccettu chì hè stata scritta è hè tornata da u celu. Ma era da Elia à un altru rè (2 Cronachi 21: 12). Ùn si pudianu micca sbarrazzallu. A Bibbia hà dettu à a fine di Malachi chì prima di u grande è spaventosu ghjornu di u Signore, appareria à Israele, ghjustu nanzu a battaglia di Armageddon. Ellu anderà di novu, vedi? Ùn hè micca mortu. Hè statu purtatu. Avemu trovu chì à a trasfigurazione, ci sò apparsu Mosè è Elia cun Ghjesù nantu à a muntagna, è Ghjesù hè statu mudificatu cum'è un fulmine è stava quì. Dice chì dui omi sò stati cun ellu, Mosè è Elia. Ci sò apparsu di novu. Cusì, à a fine di l'età, capitulu 11 di u libru di l'Apocalisse; Malachi 4 à a fine di u capitulu, pudete scopre chì qualcosa accadrà in Armageddon. I pagani sò partuti; a sposa di u Signore Ghjesù, l'eletti. Poi si volta in Israele in u grande Armageddon. Revelazione 7 mette in evidenza ancu u puntu, ma ùn aghju micca u tempu di entrà quì. Tuttu què si riunisce quì.

Cusì, eccu, è hà pigliatu u mantellu è hà colpitu l'acqua cun ellu. Quellu mantellu era statu avvoltu intornu à ellu. L'unzione di Diu nantu à quellu mantellu era una putenza tremenda. Quì, era solu un puntu di cuntattu chì Diu hà adupratu. È l'acqui si ritruvavanu è elli [Elia è Eliseu] eranu in via. "Quand'elli funu passati, Elia disse à Eliseu: Chiedi ciò chì faraghju per tè, prima ch'e mi pigliinu via. È Eliseu disse: Ti pregu, chì una doppia parte di u to spiritu sia nantu à mè "(2 Re 2: 9). Vidite, sapia chì avia da esse pigliatu. Hà suffertu assai, ma avia fattu miraculi maiò è putenti. Una di e più grandi suffrenze ch'ellu avia era chì u so propiu populu u rifiutava. Pocu impreme ciò ch'ellu li hà fattu vede - per un pezzu - li anu sempre giratu u spinu finu dopu a grande sicchia. U rifiutu ch'ellu avia da soffre in u desertu era più cà un omu murale ùn saperebbe mai - ciò chì l'omu hà passatu. Fughjì ghjustu à mezu à quella sicchia è Diu hà pigliatu cura di ellu.

Purtantu, s’era avvicinatu di quellu carru. A vi dicu qualcosa: cumu vulete chì veda qualcosa cum'è un carru soprannaturale, una nave spaziale cù u focu in ellu è i cavalli s'avvicinanu? È [era] migliaia d'anni fà, u vechju rusticu ùn era micca mudernu cum'è noi o qualcosa di simile, è ùn avia paura di quellu [carru di focu]. Ellu disse: "Ogni locu hè megliu cà questu, induve sò statu nantu à a terra. Vocu in quella nave. Gloria à Diu! " Ùn hà micca fattu retrocessu. Avia fede. Un saccu di prufeti ponu fà assai miraculi, ma in quella epoca, quandu qualcosa di focu vene ghjustu in terra, girendu, pensate chì ci entrerianu? Innò, parechji di elli currerianu. I figlioli di i prufeti si sò alluntanati di l'altra parte di a banca. Eccu i seguitori distanti oghje. Seranu alluntanati da u Signore. A traduzzione avverrà è dopu avè finitu cun - truvemu in a bibbia chì pensavanu chì u Signore l'avia pigliatu è falatu in qualchì locu. Ùn ci andavanu micca à crede, è dopu chì a sposa hè andata - a traduzzione ne simbolica - faranu listessa cosa. Diceranu: "Oh, ci sò parechje persone chì mancanu nantu à a terra". Ma diceranu: "Forse alcuni stregoni o qualcosa li anu avutu in un altru mondu". Anu da avè scuse, ma ùn crederanu micca à u Signore. Ma ci serà un desertu è un gruppu vergine scemu chì hà da cumincià à crede chì qualcosa hè definitivamente accadutu. A Bibbia dice chì vene cum'è un latru in a notte. Credu chì tutti quì stasera duverianu travaglià u più pussibule in l'anni 1980. A porta hè aperta, ma chjuderà. Ùn hà micca sempre a lotta cù l'omu nantu à a terra. Ci serà una interruzzione. Ma avà hè ora, Ellu chjama duvemu travaglià dinò. Avemu da avvicinà u mumentu chì hè l'ultimu travagliu finale. a ghjente di a terra. Duvemu circà u Signore ogni notte; A sò, ma

Avemu da ghjunghje induve Elia era. Eliseu era un tipu di tribulazione; l’orsi l’anu pruvata. Arrivu à quì in un mumentu. Si sò spartuti è ellu li hà dumandatu, chì faraghju per voi? È Eliseu disse: "Oh, se pudessi ottene u doppiu". Ùn sapia veramente micca ciò ch'ellu dumandava - era ancu pruvatu - "ma se puderia ottene una doppia porzione" - è Diu a vulia cusì - "di sta putenza putente". A sapete, fintantu chì Elia ministrava - Eliseu era un omu grande è putente di Diu - ma [fintantu chì Elia ministrava], ùn hà mai surtitu è ​​fattu qualcosa. Si stava solu quì è versò acqua nantu à e mani di Elia. Finu à u ghjornu chì Elia si n'andò, stava zittu. Di colpu, Diu hè ghjuntu nantu ad ellu. Diu ùn hà micca cunfusione. Ùn ci era micca litiche trà Elia è Eliseu quì perchè Eliseu, ancu se u cunniscia è li parlava, ellu [Elia] si ritiraria. Vidia u prufeta pocu. Era un prufeta stranu; Elia era. Avà, Eliseu puderia mischjà, è si pudia mischjà. Hà fattu què cù i figlioli di i prufeti. Micca Elia, era diversu. Tuttu ciò chì Eliseu hà rializatu, hè stata perchè Elia l'avia rotta, avia messu a strada, è avia restituitu assai putere à u Signore Diu in Israele quì. Dunque, u successu di u ministeru di Eliseu sottu un tempu pacificu - più tardi, ch'ellu pudia entra in cità è parlà - era statu scumpartutu [da Elia]. Cusì, Eliseu puderia ministru.

«È hà dettu: Avete dumandatu una cosa dura, quantunque, se mi vedi quandu seraghju pigliatu da tè, ti serà cusì; ma sinnò, ùn serà micca cusì (2 Re 2: 10). Vede; Elia a sapia - evidentemente, in una visione avia vistu a nave è era già sopra à elli prima ch'elli ghjunghjessinu à traversu u Ghjurdanu. Era quassù. Hè statu quì sopra tuttu u tempu à fighjà li. Era statu preparatu da Diu. Avà, hà dettu: "Stu prufeta [Eliseu] quì, mi seguiterà quì." Diu li hà dettu chì fà. Ellu disse se mi vedi, allora uttenerete a stessa unzione. Elia hà dettu: "Quandu vede è sente ciò ch'e aghju vistu in quella visione è s'avvicina, vogliu vede s'ellu si sparghje. Scappa è ùn mi vede micca andà. " Perchè ancu oghje, in una era muderna, se qualcosa di simile duverebbe lampassi in stu campu, a maiò parte di voi currerebbe. Dite: "Oh, aghju Diu". Tu currerete, s'ellu era Diu. Quanti di voi site sempre cun mè?

Avà, cunniscimu e forze sataniche - entreraghju in questu un pocu prima chì qualcunu pensi chì a Bibbia si ne và da Diu. Innò. Ci hè luci sopranaturali di Diu, dice a bibbia, è ci sò ancu luci di satana. Ci sò falsi piattini chì sbarcanu in u desertu è parlanu à a ghjente. Hè ciò chì chjamate stregoneria, passendu à e sedenze è cose simili - ogni tipu di streghe è cose. Innò, questu [a nave di Elia] hè REALE. Diu hà carri. Ezekiel li hà vistu; leghje Ezekiel capitulu 1. Leghjite u primu coppiu di capituli di Ezekiel, vedrete e luci di Diu muvendusi à a velocità di u fulmine è vedrete i cherubini in e rote di Diu Onniputente. Benintesa, satana hà ancu luci. Prova à imità ciò chì hè accadutu à Elia, ma ùn pò micca. I lumi di Diu sò più grandi è più putenti. Hè a vera luci.

Tuttavia, sò andati à traversu u Ghjurdanu è hà dettu se mi vedi .... È mentre andavanu è parlavanu, truvemu per a prima volta chì dicia: Elia parlava. Finalmente anu avutu una conversazione normale. Iddu ghjustu ùn era micca colpitu è ​​andendu. Parlavanu mentre andavanu. Credu chì Elia dicia: "Partu", è hà dettu: "Mi pare bè". Ellu disse: "Pudete avè una doppia porzione. Pudete avè tuttu. Sò partutu da quì. Diu vene per piglià mi avà ". Ùn hè micca una ricumpensa! Oh, hà dettu solu lasciami avvicinà quella nave! Aghju da sorte da quì! Oh, lode à Diu! U mo travagliu hè finitu! Eccu, parlavanu mentre caminavanu per quì. Probabilmente hà cuminciatu à dì ciò ch'ellu avia vistu à Diu rivelallu, è stava dicendu e parolle ch'ellu avia vistu (forse rivelazione). È mentre parlava - ùn parlava micca sempre - ùn venia chè à prununzià u ghjudiziu o à purtà una mostra di meraviglie.

È mentre parlava, di colpu, eccu, apparve un carru di focu .... (v.11). Questu hè un tipu di nave spaziale, girendu in carru di focu. Una nave spaziale di qualchì sorte; ùn sapemu micca. Ùn sapemu mancu di cosa si tratta tuttu què. Pudete cuntemplà solu, ma ùn si sà mai esattamente di cosa si tratta. Eccu ciò chì hè accadutu: hè ghjuntu questu carru di focu chì vultulava. Vede; era putente! Li hà solu spiccati, tutta l'acqua hà soffiatu in daretu è i figlioli di i prufeti di l'altra parte si sò alluntanati. Vedi, ùn sapianu micca ciò chì accadia quì luntanu. Li hà solu separati in pezzi cusì. È Elia cullò (v. 11). Ùn hè micca qualcosa! Eranu roti è si muvia è si ne và in focu. E allora hè ciò chì hè accadutu: "È Eliseu a vide, è gridò: Babbu, babbu, u carru d'Israele è i so cavalieri. Cusì ùn lu vide più. È pigliò i so panni è i strappò in dui pezzi »(v.12). Ellu [Eliseu] hà da stà bè cun ellu è hà da vede. Mi dumandu cumu avrebbe mai spiegatu què à i figlioli di u prufeta - ciò ch'ellu hà vistu? Evidentemente, Eliseu hà avutu à vede l'Anghjulu di u Signore. Hè andatu à vedelu [Elia] andà in questa cosa è stava quì. Era assai interessante in questa parte di e Scritture.

È un ghjornu a sposa serà pigliata. In un mumentu, in un batter d'ochju, seremu spartuti da a ghjente di a terra. A bibbia dice CAPTU! Dice, cullate quì! È saremu chjappi - quelli morti in e tombe chì cunnoscenu è amanu u Signore cù u so core è quelli chì sò nantu à a terra chì sò sempre vivi - a Bibbia dice chì sò tramindui chjappi di colpu in un mumentu, in un batter d'ochju. , in un fulmine, di colpu, sò cù u Signore! Sò cambiati - i so corpi, a vita eterna quì in un mumentu - è sò purtati. Avà, questa hè a bibbia è si ferà. Se ùn pudete micca crede queste cose è i miraculi quì, perchè vi preoccupate ancu di dumandà à Diu di fà qualcosa per voi? Se crede questu, allora crede chì hè un Diu di miraculi, dice a Bibbia. È voi stasera dici: "Induva hè u Signore Diu di Elia?" A credu! Amen.

Eccu ciò chì hè accadutu: «È Eliseu a vide, è gridava: Babbu, babbu, u carru d'Israele è i so cavalieri. È ùn u vide più, pigliò i so panni è i sfughjò in dui pezzi "(2 Re 2: 12). Li affitta in pezzi cusì. Vede; hè simbolicu chì un prufeta pigliessi a piazza di l'altru prufeta. Ellu stete in fondu finu à u ghjornu stessu chì Elia si spiccò perchè dui omi putenti cusì-in fattu, l'altru cumpagnu [Eliseu] ùn pudia fà nunda perchè ùn avia micca l'unzione. Elia l'avia in quellu tempu. Ma avà, era u turnu di [Eliseu]. Ellu sorte. Eccu ciò chì hè accadutu: "Pigliò ancu u mantellu di Elia chì li cascò, è si ne vultò, è si stete accantu à a riva di u Ghjurdanu" (v. 13). Elia hà lasciatu u mantellu cun ellu chì mostra quandu vene à i figlioli di i prufeti, [pò dì]: "Eccu u mantellu di Elia". Hè partutu, vedi.

"E pigliò u mantellu di Elia chì li cascò, battè l'acqua, è disse: duve hè u Signore Diu di Elia? È quand'ellu avia ancu sciappatu l'acqua, si sò spartuti da quì à quì è Eliseu hè andatu "(v.14). Avà, Elia hà colpitu l'acqua, era cum'è un crepitiu, cum'è un tronu, sfracellatu cusì! È quand'elli andonu, si chjude torna. Avà, hà avutu à batte dinò, vede? È hà da aprila. Dopu hè ghjuntu à l'acqua. Ellu disse: "Induva hè u Signore Diu di Elia?" Avia ghjustu vistu quellu carru - u focu. Hà avutu da crede. Tuttu ciò chì hà custruitu a so fede ancu. Inoltre, Elia avia parlatu cun ellu in tempi diversi nantu à ciò chì si deve fà per preparà si per quella grande unzione. È pigliò u mantellu di u Signore è batte quelle acque, è si separonu da quì à quì, vale à dì chì unu andava per questu modu è unu andava per l'altru. È Eliseu si n'andò.

"Quandu i figlioli di i prufeti chì avianu da vede in Ghjerichu u vide, dìssenu: U spiritu di Elia riposa nantu à Eliseu. È ghjùnsenu à u so scontru è si inchinu à a terra davanti ad ellu "(2 Kings2: 15). A sapianu. Puderanu sente. Sapianu chì qualcosa era accadutu in quellu focu di focu. Vidite, a gloria era intornu à quella nave quandu hè partuta da quì - a gloria di u Signore. Si ne hè andatu. Ezekiel vi farà avvicinassi di qualcosa chì Elia si n'andò. Leghjite i primi dui capituli di Ezechiele è u capitulu 10 è sarete abbastanza vicinu à ciò chì Elia era implicatu è a gloria chì circundava quella nave. Tuttu ciò chì u Signore vole, Pò fà lu in qualunque modu vole. Pò vene è vene. Appena appare è sparisce, o u so pòpulu pò. Ùn varieghja micca i so modi. Pò fà tutte e cose. Sapianu guardendu Eliseu ciò chì era accadutu, chì era diversu. Probabilmente anu vistu a luce di Diu nantu à ellu è u putere di u Signore, è sò solu cascati in terra. Avà, questi anu vulsutu dedicà si. Ma falavanu à Betel è era quì chì eranu i maligni. Quelli ùn anu micca cridutu nunda. Questi cinquanta [figlioli di i prufeti] eranu seguitori distanti. Sò stati scuzzulati in quellu tempu [quandu anu vistu Eliseu] dopu chì Elia fussi statu livatu].

"È li dìssenu: Eccu, ci sò cinquanta omi forti cù i to servitori; lascialli andà, preghemu ti, è circà u to signore: forse forse u Spìritu di u Signore l'hà pigliatu, è u lamparà nantu à qualchì muntagna, o in qualchì valle. È disse: Ùn mandarete micca »(2 Re 2: 16). Hè solu culpa in elli. Ùn pudianu micca crede. Dicenu: "Forse u Spìritu di u Signore l'hà pigliatu ..." Ellu disse: Ùn mandarete micca. Vede; ùn era inutile. Stava drittu quì è u vide accade. È puru, hè cum'è a traduzzione quandu si face in u mondu. Avà, si mantenevanu finu à chì Eliseu s'era vergugnatu è dicenu: "Oh, vai avanti. Cacciate lu da u vostru sistema ". Trè ghjorni, anu circatu in ogni locu; ùn anu pussutu truvà Elia. Era partutu! Anu da circà durante a tribulazione. Ùn truveranu nunda. Quelli eletti, seranu andati! Pudete dì, Amen? Hè bella, nò? Seranu cercati è ùn ponu truvà nunda. A ghjente serà andata!

Eccu ciò chì hè accadutu: «È quandu l'anu urigatu finu à ch'ellu si vergugnissi, hà dettu: Manda. Mandonu dunque cinquanta omi, è cerconu trè ghjorni, ma ùn truvonu nunda. È quand'elli vultonu torna ad ellu (perchè stava in Ghjerichu), li disse: Ùn vi aghju micca dettu: Andate micca »(2 Re 2: 17-18). Elia era avà in Ghjerichu, da u Ghjurdanu à Ghjerichu. "È l'omi di a cità anu dettu à Eliseu: Eccu, ti pregu, a situazione di sta cità hè piacevule cum'è u mo Signore vede: ma l'acqua ùn hè nunda, è a terra sterile" (v. 19). Vede; anu cuminciatu à dà l'onore à quellu prufeta à u mumentu. Avianu digià vistu tantu finu à ch'elli eranu umiliati per un pezzu. Questu [Ghjurdanu] era probabilmente u locu induve à un certu tempu Joshua hè entrutu quì è per ragioni chì u Signore li hà dettu di fà, hà maladitu l'acqua è a terra in ogni direzione. È da anni è anni, nunda ne puderia diventà. Era solu desolatu è sterile. Cusì, avianu vistu chì Eliseu era quì; forse puderia fà alcuni di i miraculi chì Elia avia fattu. Vede; a terra era salmastra, ùn ci pudianu cresce nunda. Era stata maladetta è ci vuleria un prufeta per caccià quella maladizzione.

"È hà dettu, purtami una crusa nova, è mette ci u sale. È l'anu purtatu "(v. 20). L'acqua di a cità avia sale in ella. Ellu hà da aduprà u sale per luttà contr'à u sale, ma u sale di Diu hè soprannaturale. Pudete dì Amen? Anu tracciatu a storia di a cità è era acqua salata. "Andò à a surgente di l'acqui, è lampò u sale in là, è disse: cusì dice u Signore: Aghju guaritu ste acque; ùn ci serà da quì più morte o terra sterile. Dunque, l'acque sò state guarite finu à oghje, secondu e parolle d'Eliseu ch'ellu hà dettu "(2 Re 2: 21-22). Ùn hè micca un miraculu maravigliu? U so prublema hè statu risoltu. Pudianu cultivà è puderebbenu campà quì. L'acqua era stata maladetta è a terra era sterile à u mumentu, è Eliseu l'hà riparatu. A vi dicu, avemu un Diu di miraculi, un Diu di miraculi. Duvete capisce ch'ellu hè soprannaturale. L'omu naturale ùn pò micca vede ochju à ochju cun Diu, ma a parte spirituale in voi, u Spìritu di Diu chì Ellu vi hà datu-sè avete da dà à quella parte una chance è permettenu à quellu Spiritu di cumincià à movesi-allora anderete à cumincià à vede ochju à ochju cun Diu. Cumincerete à esse ochju à ochju à un miraculu. Ma l'omu naturale, ùn pò micca vede e cose soprannaturali di u Signore. Dunque, duvete dà [voi stessi] sopra à a parte soprannaturale chì hè in voi. Esce solu permetterà à Diu di travaglià. Loda u Signore. Cridite u Signore è ellu vi benedica. È cusì, l'acqua hè stata guarita.

Avà, fighjate l'ultima cosa: "È partì da quì à Betel: è cullava per a strada, ghjunghjenu figlioli fora di a cità chì u burlavanu, è li dicìanu:" Vai, o testa calva. ; cullà, o calvu "(2 Rè 2: 21). Questa [Betel] duvia esse a casa di Diu, ma ùn era micca un locu per prutegge quandu anu fattu ciò chì sta ghjente hà fattu. Credu in Ebrei ch'elli eranu chjamati ghjovani. Eranu adolescenti da veru. U Rè Ghjacumu li chjamava zitelli. Avà, vedi, Eliseu era calvu, ma Elia era un omu pilosu, a Bibbia dice in un locu. È dìssenu: "Salite, o calvu. " Vede; anu vulsutu dimustrallu: "Elia hè cullatu, voi cullate". Vede; hè u listessu dubbitu è ​​incredulità. Subitu dopu chì si faci una cosa putente o in a vostra vita dopu à un miraculu, a vechja satana ghjunghjerà intornu è cumincierà à scherzà. Verrà longu è cumincierà à burlassi. A listessa cosa quandu si faci a traduzzione, ùn crederanu micca ciò chì hè accadutu. Anu da seguità quellu sistema anticristu è a marca di a bestia nantu à a terra finu à chì Diu li scontra in Armageddon, è un affruntamentu si faci torna in quella terra induve u grande prufeta apparisce una volta di più (Malachi 4: 6; Rivelazione 11) .

Stà à sente quì quì: «È si ne vultò in daretu, i fighjò, li maladisciava in nome di u Signore. È ne surtinu dui chì ella porta da u boscu, è li tarra quaranta dui figlioli. È si n'andò da culà à u monte Carmelu, è da culà si ne vultò in Samaria "(2 Kings 2: 24 & 25). Accuminciaru à urlà è à corre è l'orsi cuminciavanu à curalli unu à unu, è li piglionu tutti perchè si burlavanu di u putere di Diu. Avianu intesu parlà di i grandi miraculi. Avianu intesu parlà ancu di Elia chì s'alluntanava, ma satana s'era messu in elli è andavanu à burlassi. Quessi eranu i ghjovani chì puderianu esse alcuni di i figlioli di i prufeti, ma eranu troppu organizzati, dati à l'incredulità è avianu andatu à l'iduli. Diu li hà salvatu [i figlioli di i prufeti] assai prublemi quì. Cusì, ùn burlate micca di Diu; cunnosce u putere di Diu. È subitu, Hà stabilitu Eliseu. È quellu altru prufeta [Elijah] andava fora in un torbellinu è daretu à ellu, pare solu chì quella cosa giressi, solu s'appronta per a distruzzione. Quand'ellu surtia, l'ultima distruzzione hà cuminciatu à succede quì. Dopu, quandu hè accadutu, l'orsi anu cuminciatu à caccialli unu ad unu è anu strappatu quaranta dui zitelli è anu distruttu. Sò tutti morti.

Avà, in a bibbia, sapemu chì Elia parla di a grande traduzzione, chì si ne và. Eliseu hè più di a tribulazione. In ogni casu, i dui orsi: sapemu in Ezekiel 38, u Magog è Gog, orsu russiu. Sapemu chì falerà nantu à Israele è strapperà a terra. Seranu 42 mesi di grande tribulazione nantu à a terra. Ci era quaranta dui ghjovani quì è hè simbolicu, duie orse. A Russia hè chjamata orsa, ma veneranu cum'è a Russia è u so satellitu. Hè ciò chì hè. Faleranu. Ezekiel 38 vi mostrerà l'ultimu capitulu di a storia di a nostra epoca. È serà una grande tribulazione, dice a Bibbia, per 42 mesi nantu à a terra quì. Cusì, hè simbolicu di a grande tribulazione quì. E dopu quandu questu hè statu fattu, si n'andò da quì à u Monte Carmelu. A casa di u Tishbite era in Carmelu. Dopu da tandu, vultò in Samaria. Ma prima, si n'andò in Carmelu è si ne vultò in Samaria. Tutti sti nomi volenu dì qualcosa.

Cusì, sta sera, servemu un Diu soprannaturale di miraculi. Qualunque sia u vostru bisognu, è tuttu ciò chì pudete crede pudete crede per, hè faciule per Diu di fà la. Ma a cosa hè, duvete luttà per a fede è onestamente aspettate chì u Signore faccia qualcosa per voi. Cusì ci, cum'è vedemu sta Parte III, vedemu u putere di u Signore mustratu cum'è mai prima. Si trattava solu di pochi capituli di parechje cose chì si sò svolte in a Bibbia. Hè un Diu di miraculi. Affascinante!

Tutte queste cose sò state, è qualcunu hà dettu: "Induva hè Elia?" Vi possu dì una cosa: hè sempre vivu! Ùn hè qualcosa? Loda u Signore! È sì qualchissia ùn hà micca cridutu cusì, quandu Ghjesù hè ghjuntu parechje centinaie d'anni dopu, ci sò stati dui cun ellu nantu à a muntagna, Mosè è Elia. Eranu stati quì quandu u so visu fù trasfiguratu è cambiatu cum'è un fulmine davanti à i so discepuli. Dunque, ellu [Elia] ùn era micca mortu, pareva quì. A fede hè una cosa maravigliosa. Hà motivatu quellu prufeta à tene contr'à tutte e circustanze è a so chjave era chì ellu stessi davanti à u Diu d'Israele quì è si umilia davanti à Diu.. È u Signore u tinia caru ancu ellu è u Signore u benediava quì. Ma una cosa era a so fede senza compromessi è cunniscia a Parolla di u Signore. Hà avutu sta fede cun ellu, è hà tenutu quella fede. Si n'hè andatu ghjustu à u carru è u hà purtatu via. È sta sera, averemu quella fede traslativa di Elia. Un tippu di doppia unzione vene nantu à a chjesa è seremu purtati da u putere di Diu. È a stessa forte fede determinata chì solu afferra è hè fundata in voi - chì ti porterà via. U prufeta hà pussutu esse purtatu per via di a fede in u Signore.

A listessa cosa di Enoch, l'altru chì abbandunò misteriosamente a terra - i soli dui omi chì sapemu fora. Dunque, a fede hè assai essenziale. Senza fede, hè impussibule di fà piacè à u Signore (Ebrei 11: 6). Avà, i ghjusti, e persone chì amanu u Signore, camperanu per fede. Micca da ciò chì dice a ghjente, micca da ciò chì dice l'omu, ma da ciò chì Diu dice. U ghjustu camparà per fede (Ebrei 10: 38). Ùn hè micca bellu quì? Chì a vostra fede ùn deve stà in a saviezza di l'omi, ma in a putenza di Diu (1 Curintini 2: 5). Ùn lasciate micca a vostra fede stà cun l'omi o voi stessi, o l'età di a scienza chì avemu oghje. Avemu u Signore Ghjesù è u Signore Diu. Stemu sta sera in u Signore è micca in l'omi. Cridemu à Diu cù tutti i nostri cori. È induve hè u Signore Diu di Elia? Eccu, dice u Signore, hè cun u so pòpulu, è e persone chì anu a fede chì nasce in u so core. Attraversu i testi è e prove, da questi esisterà a ghjente. Da u desertu, dice u Signore, esce di novu u mo pòpulu è marchjaranu, dice Diu è cun u mo putere, dice u Signore, è riceverete. Eccu, u mantellu di u Signore hè spargugliatu in a ghjente. Sparteranu l'acqui. Lasceranu dice u Signore à a mo Parolla. Preparatevi per u Signore! Oh, gloria à Diu! Ùn possu aghjunghje nunda à stu missaghju è sentu chì u Signore dice: «Hè parlatu bè. " Oh, vedi l'unzione è u putere!

Inclinate a testa quì sta sera. Basta crede à u Signore Ghjesù in u vostru core. Attivate a vostra fede. Aspettatevi, ancu sè vo dite: «Ùn la possu mancu vede. Ùn la possu micca vede vene ". Cridite in u vostru core chì l'avete. Criditelu di tuttu u to core. Vogliu dì chì ùn dite micca qualcosa chì ùn duvete micca dì quì. Ma parlu di fede, ancu se ùn la pudete micca vede, sapete chì l'avete da u Signore è chì spluserà in a vostra vita. È a salvezza, di listessa manera. Fiducia in u Signore cù u listessu tipu di fede.

Avà, cù a testa calata sta notte, cuminciate à aspettà. Aspettate chì u Signore fessi qualcosa per voi. Ùn importa micca u vostru prublema hè in u vostru core, ùn diventanu micca troppu grandi per u Signore Ghjesù. In u mo ministeru, aghju vistu tuttu ciò chì pò esse imaginatu in u mondu cascà davanti à a fede è u putere di Diu.

LINEA DI PREGHIERA SEGUITA

Venite cun audacia à u tronu di Diu è credelu! Credi à Diu! U Diu di Elia hè quì! Amen. A vi dicu, dumandate ciò chì vulete. Serà fatta. Diu hè maravigliu. Ùn importa micca quale site, quantu hè simplice, cumu educatu, quantu riccu o quantu poveru. Ciò chì conta hè, amate à Diu è quantu fede avete in ellu? Hè ciò chì conta. In altre parolle, ùn face micca una differenza nantu à u vostru culore o a vostra razza o religione, cumu si crede in a so Parolla è in ellu.

Elia è Eliseu sfrutta Parte III | CD # 800 | 08/31/1980 PM