A nascita di Cristu è Natale

Print Friendly, PDF è Email

A nascita di Cristu è NataleA nascita di Cristu è Natale

U tempu di Natale hè sempre un bonu tempu per rinfriscà i fatti distorti di a storia riguardanti a Nascita di Cristu. L'Scrittura hà dichjaratu chì a tistimunianza di Ghjesù hè u spiritu di profezia (Apocalisse 19:10). È à ellu rende tutti i prufeti tistimunianza (Atti 10:43).

Cusì, a so nascita hè stata predicata più di sette seculi avanti da u prufeta Isaia: Isaia 7:14 u Signore stessu vi darà un segnu; Eccu, una vergine cuncepiscerà, parturirà un Figliolu, è u chjamarà Emmanuel. Di novu, in Isaia 9:6 Perchè un Figliolu hè natu à noi, un Figliolu ci hè datu, è u guvernu sarà nantu à a so spalla; Principe di a pace.

Prufezia hà dichjaratu induve Cristu era natu - Micah 5: 2 Ma tu, Betlemme Ephratah, ancu s'è tù sì pocu trà i millaie di Ghjuda, ma da tè ellu esce à mè chì deve esse capu in Israele; Quale viaghji sò stati da l'antica, da l'eternità..

Circa cinque seculi prima di a nascita di Cristu, l'Anghjulu Gabriele hà revelatu à Daniel u prufeta chì Cristu (u Messia) apparisce nantu à a terra è esse uccisu in esattamente 69 settimane profetiche (da sette anni à una settimana per un totale di 483 anni) data di a dichjarazione di ricustruisce è restaurà Ghjerusalemme da e so ruine (Daniel 9: 25-26). Da a data di quella dichjarazione in u 445 aC à l'Ingressu Triunfante di u Signore in Ghjerusalemme u Dumenica di Palme 30 dC era esattamente 483 anni, utilizendu l'annu Ghjudeu di 360 ghjorni!

Quandu u tempu hè vinutu per u cumplementu, era Anghjulu Gabriele novu chì annuncia l'Incarnazione à a vergine Maria (Luca 1: 26 - 38).

A nascita di Cristu

Luke 2: 6-14 È cusì era, chì ... i ghjorni sò stati compiuti chì ella (vergine Maria) avissi da esse liberatu. È hà parturitu u so Figliolu primogenitu, è l'hà avvoltu in fasce, è u pusò in una mangiata; perchè ùn ci era micca locu per elli in l'osteria.

È ci era in u listessu paese pastori chì stavanu in u campu, chì vigilavanu a so banda di notte. È, eccu, l'ànghjulu di u Signore ghjunse nantu à elli, è a gloria di u Signore brillava intornu à elli, è anu avutu a paura. È l'ànghjulu li disse: Ùn temete micca, perchè eccu, vi purteraghju una bona nutizia di grande gioia, chì serà à tutti i populi. Perchè per voi hè natu oghje in a cità di David un Salvatore, chì hè Cristu u Signore. È questu serà un signu per voi; Truverete u Babbu avvoltu in panni, stendu in una mangiata. È di colpu ci era cun l'ànghjulu una multitùdine di l'ospiti celesti chì lodavanu à Diu, è dicendu: Gloria à Diu in u più altu, è in terra pace, bona vuluntà versu l'omi.

L'origine di Natale: L'Scritture ùn dà micca a data esatta di a nascita di u Signore, ma 4 aC hè u periodu generalmente accettatu.

Dopu à u Cunsigliu di Nicenu, a chjesa medievale fusiona cù u cattolicu. Custantinu hà cambiatu u cultu paganu o a festa di u diu di u sole da u 21 di dicembre à u 25 di dicembre è u chjamò l'anniversariu di u Figliolu di Diu. Ci hè dettu chì à u tempu di a nascita di Cristu, ci era in u stessu paese pastori chì stavanu in u campu, chì vigilavanu a so banda di notte (Luca 2: 8).

I pastori ùn anu pussutu avè a so banda in u campu di notte di u 25 di dicembre quandu hè l'invernu in Betlemme, è probabilmente nevica. Stòrici accunsenu chì Cristu hè natu in u mese d'aprile quandu tutti l'altri vita esce.

Ùn serà micca fora di locu chì Cristu, u Prìncipe di a Vita (Atti 3:15) hè natu in quellu tempu.

A stella d'Oriente: Matteu 2: 1-2,11 Avà quandu Ghjesù hè natu in Betlemme di Ghjudea

In i tempi di Erode u rè, eccu, sàvii ghjunsenu da l'Oriente à Ghjerusalemme, dicendu : Induve hè quellu chì hè natu Re di i Ghjudei ? perchè avemu vistu a so stella in u livante,

è sò venuti à adurà ellu. È quand'elli sò ghjunti in a casa, anu vistu u zitellu cù Maria, a so mamma, è si prosternanu, è l'aduranu ; oru, è incensu, è mirra.

Matteu 2: 2 è Matteu 2: 9 indicanu chì i sapienti anu vistu a Stella in dui tempi diffirenti, prima in u livante; è siconda, quandu andava davanti à elli, mentre ch'elli viaghjavanu da Ghjerusalemme à Betlemme, finu à ch'ellu ghjunse è si fermò induve era u zitellu. Matteu 2:16 implica chì u so primu avvistamentu di a Stella avia statu dui anni prima. A cunclusione inevitabbile hè chì ci era una certa Intelligenza daretu à a Stella di Betlemme! Era evidentemente una Stella soprannaturale. Pigliò più di una stella per annunzià l'arrivu di Diu in Cristu per salvà a razza. Diu stessu, in a Stella di l'Oriente hà fattu: L'Scrittura seguente stabilisce una precedenza per un tali attu di Diu: Ebrei 6:13 Perchè quandu Diu hà fattu a prumessa à Abràhamu, perchè ùn pudia ghjurà per micca più grande, ghjurà per ellu stessu.

Cum'è a Colonna di Focu s'alzava da u tabernaculu è andava davanti à i figlioli d'Israele in u desertu (Exodus 13: 21-22; 40: 36-38), ancu cusì l'Stella di l'Oriente andava davanti à i savii è li guidò à u locu induve Cristu Figliolu pusatu.

I Magi: U termu traduttu "sàvi" da a versione di u Rè Ghjacumu in Matteu 2: 1 hè da a parolla greca "magos", o "magi" in latinu, una parolla aduprata per a classa sacerdotica persiana. Cusì, i stòrici antichi credi chì i sàvi sò vinuti da a regione di Persia (Iran). Cum'è parte di a so religione, prestanu una attenzione particulari à l'astri, è spicializatu in l'interpretazione di i sogni è i visitazioni supernaturali. D'autres disent qu'ils étaient rois, mais cela n'a aucune preuve historique, bien que le prophète Isaïe s'en soit bien référé en disant :

Isaia 60:3 È i pagani venenu à a to luce, è i rè à u splendore di u to risurrezzione.

Ùn pudianu micca esse Ghjudei perchè ùn parevanu micca avè una cunniscenza intima di e Scritture di l'Anticu Testamentu. Perchè quand'elli ghjunghjenu à Ghjerusalemme, anu da dumandà à i preti di u tempiu induve Cristu Rè hà da esse natu.

Tuttavia, pudemu esse sicuru chì questi magi di l'Oriente, à i quali a Stella apparsu, guidanduli à Betlemme, eranu devoti cercatori di a verità.

Eranu tipici di e grande multitùdine di gentili chì anu da crede in Cristu. Perchè Cristu hè statu dettu chì era una Luce per alluminà i Gentili (Luca 2:32). Parevanu sapè chì Cristu era più cà un omu, perchè l'anu aduratu (Matteu 2:11).

Unu avissi a pinsari ca s'ellu ci hè ogni injunction à tutti à celebrà a Nascita di Cristu, celebranti faria ciò chì l'omi sàvii, vale à dì, ricunnosce a Divinità di Cristu, è adurà ellu. Ma a celebrazione di Natale hè più o menu una attività cummerciale piuttostu chè veramente adurà Cristu.

Per qualcunu adurà veramente Cristu, ellu o ella deve esse natu di novu, ancu cum'è Cristu stessu hà dichjaratu:

Ghjuvanni 3:3,7 In verità, in verità, ti dicu, se un omu ùn hè natu di novu, ùn pò micca vede u regnu di Diu. Ùn maravigliate micca chì t'aghju dettu: Bisogna nascite di novu.

Caru lettore, sè ùn site micca natu di novu, pudete !

Avè un Natale spirituale.

165 - A nascita di Cristu è Natale