Cristu hè mortu per i nostri peccati

Print Friendly, PDF è Email

Cristu hè mortu per i nostri peccatiCristu hè mortu per i nostri peccati

À a crucifixion di Cristu, ci hè nantu à a croce ch'ellu pende trà a terra è u celu - un spettaculu per l'omi è l'anghjuli cù e torture chì diventanu più insupportable ogni mumentu. A morte per crucifixion hè cunnisciuta per include a somma tutale di tutte e soffrenze chì un corpu pò sperimentà: sete, frebba, vergogna aperta, longu turmentu cuntinuu. Di solitu, l'ora di meziornu hè l'ora più luminosa di u ghjornu, ma quellu ghjornu, a bughjura hà cuminciatu à falà nantu à a terra à meziornu. A natura stessa, incapace di supportà a scena, ritirò a so luce, è i celi diventanu neri. Questa bughjura hà avutu un effettu immediatu nantu à l'attenti. Ùn ci era più scherzi è scherzi. A ghjente hà cuminciatu à sfilà in silenziu, lassendu à Cristu solu per beie à a prufundità più prufonda a feccia di u soffrenu è l'umiliazione.

Questu hè statu seguitu da un orrore ancu più grande, perchè invece di una cumunione gioiosa cù Diu, ci era un gridu d'angoscia. Cristu si truvò completamente abbandunatu da l'omu è da Diu. Ancu oghje, u so gridu di "U mo Diu, u mo Diu, perchè m'avete abbandunatu?" porta un friddu di terrore. Ci era apparentemente una cosa chì Diu avia ritenutu da u so Figliolu Ghjesù, per timore ch'ellu ùn era micca capace di sopportà. Chì era chì a terribili verità ghjunse à Cristu solu in l'ultime ore di bughjura. Cum'è u sole ritirò u so splendore, cusì a presenza di Diu era ancu ritirata. Prima di quellu tempu, ancu se qualchì volta abbandunatu di l'omi, puderia sempre vultà in cunfidenza à u so Babbu celeste. Ma avà ancu Diu l'avia abbandunatu, ma solu per un mumentu; è a raghjoni hè chjara: in quellu mumentu u peccatu di u mondu cù tutte e so odienza riposava nantu à Cristu. Hè divintatu peccatu; Perchè ellu hà fattu peccatu per noi, chì ùn hà micca cunnisciutu peccatu; chì pudemu esse fattu a ghjustizia di Diu in ellu (II Corinti 5:21). Ci avemu a risposta à ciò chì hè accadutu da a morte di Cristu. Cristu hè statu fattu peccatu per noi. Pigliò nantu à ellu u peccatu di u mondu, cumpresu u vostru è u meiu. Cristu, per a grazia di Diu hà tastatu a morte per ogni omu (Ebrei 2: 9); cusì, hà ricevutu u ghjudiziu chì hè cascatu nantu à u peccatu. Cum'è a fine s'avvicinava infine in quellu ghjornu, a perdita di sangue pruducia una sete chì ùn hè micca descrizzione. Ghjesù gridò: "Aghju sete". Quellu chì era appesu à a croce avia sete. Hè u stessu chì avà sazia a sete di a nostra ànima - Se qualchissia hà sete, ch'ellu venga à mè è beie (Ghjuvanni 7:37). Quandu ghjunse l'ultimu mumentu, Cristu abbassò a testa in a morte, dicendu quandu ellu murìu: "Hè finitu!" A salvezza hè stata cumpletata. Era una salvezza, micca di l'opere per esse guadagnatu da penitenze, pellegrinaghji o digiuni. A salvezza hè per sempre un travagliu finitu. Ùn avemu micca bisognu di compie cù i nostri sforzi. Ùn ci hè più nunda à fà, ma accettà. Ùn ci hè bisognu di luttà è di travaglià, ma di piglià tranquillamente ciò chì Diu hà preparatu cum'è Sacrificiu infinitu. Cusì hà mortu Cristu per a nostra salvezza. Cusì fù risuscitatu trè ghjorni è notti dopu in gloriosu triunfu per ùn more micca più. Dunque, dice, perchè campà, vi camperete ancu (Ghjuvanni 14:19).

Diu hà fattu tuttu ciò chì hè pussibule per purtà a vita eterna. Hà pagatu u prezzu tutale di a punizione per i vostri peccati. Avà hè u vostru turnu di accettà ellu. Diu vede a vostra mente è ànima. Ellu cunnosce tutti i vostri pinsamenti. Sè vo vulete sinceramente accettà Ghjesù Cristu, u Figliolu di Diu, in a vostra vita, vi rinascerà. Diventarete un figliolu di Diu, è Diu diventerà u vostru Babbu. Accettarà Ghjesù Cristu cum'è u vostru Signore è Salvatore persunale avà s'ellu ùn avete micca digià fattu?

179 - Cristu hè mortu per i nostri piccati